Turiștii experimentați, care au tocit mai mult de o pereche de încălțăminte pe ascensiuni, au călcat în picioare noroiul de pe poteci și și-au făcut bătături sângerânde din prostie, știu un lucru: nu există încălțăminte universală pentru munte. Cel mai mare mit care trebuie spulberat este: „La munte mergi doar în bocanci grei, altfel îți rupi piciorul”. Nu este așa. Însă nici să cazi în extrema cealaltă, urcând o trecătoare în tenișii tăi preferați de oraș, nu este o idee tocmai strălucită (mai ales din cauza costurilor ulterioare de tratament).
Haide să punem lucrurile cap la cap.
1. Adidașii de oraș: Un tabu categoric
Încălțămintea destinată asfaltului este pur și simplu periculoasă la munte. De ce?
- Talpa netedă (tip „slick”): Pe iarbă udă, pe lut sau pe grohotiș instabil, o talpă fără profil se va transforma instantaneu în schiuri.
- Plasa moale: Orice colț ascuțit de stâncă sau o simplă creangă va sfâșia materialul adidașilor de oraș și, odată cu el, îți va răni și degetele.
Recomandare: Dacă bugetul este limitat, nu te orienta către branduri ieftine „de oraș”. Mai bine caută modele accesibile, dar proiectate special pentru trail running (alergare montană) sau trekking.
2. Adidașii de trail: Libertate și lejeritate
Dacă pleci într-o drumeție de o zi (tură de weekend) cu un rucsac ușor, în care ai doar un termos și o pelerină de ploaie, adidașii de trail sunt alegerea ideală. Sunt extrem de ușori, lasă picioarele să „respire” și reduc considerabil oboseala.
- La ce să fii atent când îi alegi: Caută o talpă cu profil agresiv (crampoane adânci din cauciuc). Un indicator excelent al calității îl reprezintă tălpile Vibram, Contagrip sau Megagrip — acestea practic se lipesc de stânci.
- Dezavantajul: Se udă ușor. Da, se usucă la fel de repede (dacă sunt fără membrană), însă să mergi cu încălțămintea udă prin rouă este o plăcere destul de îndoielnică.
3. Bocancii de trekking: „Armura” ta
Când vine vorba despre o drumeție autonomă în toată regula, de o săptămână, cu un rucsac de peste 15 kg, adidașii ies din discuție. Aici ai nevoie de artilerie grea.
- De ce este necesară fixarea gleznei? Când obosești sub greutatea unui rucsac masiv, mușchii stabilizatori cedează. Este suficient să calci greșit pe o piatră instabilă și ligamentele tale își vor lua „la revedere”. Un bocanc înalt îți ține piciorul ferm, exact ca un corset.
- Protecția degetelor: Galoșarea din cauciuc dur (galoșajul frontal) este o adevărată salvare. De mai multe ori vei lovi din plin câte o piatră pe coborâre; purtând bocanci, nici măcar nu vei simți impactul.
- Membrana impermeabilă (Gore-Tex și similare): Aceasta nu permite apei să pătrundă din exterior și elimină vaporii din interior. Totuși, ține minte: dacă apa intră pe sus (de exemplu, când traversezi un râu), bocancul se va transforma într-o găleată și se va usca în două zile.
4. Calea de mijloc: bocanci cu talpă joasă
Aceasta este o variantă intermediară care, pentru mulți, devine preferata absolută. Sunt rigizi ca niște bocanci (nu se răsucesc ca un covrig), au botul protejat și o talpă excelentă, dar au o tăietură joasă. Reprezintă alegerea ideală pentru poteci stâncoase, trasee de via ferrata și munți abordabili pe timp de vară (cum ar fi Carpații).
Principalele trucuri ale unui drumeț experimentat:
- Rodajul este sfânt: Se recomandă să purtați încălțămintea nouă cel puțin două săptămâni înainte de tură — și preferabil nu doar până la birou, ci pe trepte și pe teren accidentat. Bocancul trebuie să se muleze perfect pe picior.
- Șosetele potrivite fac diferența: Cumpără șosete speciale pentru trekking (din materiale sintetice sau lână merino). Uită de bumbac! Bumbacul absoarbe transpirația, provoacă frecare și îți garantează bătături după doar 5 kilometri. Șoseta de trekking elimină umezeala și are întărituri în zonele predispuse la frecare.
- O mărime cu rezervă: Încălțămintea de munte se cumpără cu o jumătate sau chiar o mărime mai mare decât cea de oraș. De ce? În primul rând, spre seară, din cauza efortului, piciorul se umflă și se mărește. În al doilea rând, pe coborârile lungi, degetele nu trebuie să lovească în vârful bocancului, altfel îți vei lovi unghiile (care pur și simplu se vor înnegri și vor cădea).
- Ia o pereche de schimb: Chiar dacă mergi în bocanci solizi, aruncă în rucsac o pereche de șlapi ușori sau saboți Crocs (iar iarna – papuci din puf). Este o adevărată binecuvântare să-ți dai jos „cătușele” grele după 20 km și să te încalți în tabără cu ceva lejer!
Verdictul
Alegerea depinde de traseu și de greutatea rucsacului:
- Plimbare de o zi pe poteci / drumeție ușoară (hiking): Adidași de trail sau adidași joși de trekking.
- Relief dificil, noroi, grohotiș masiv, rucsac greu, vreme nefavorabilă: Doar bocanci.
Potrivirea perfectă înseamnă un echilibru rațional. Pentru ture ușoare — categoric adidași; picioarele îți vor mulțumi pentru lejeritate. Dar dacă te așteaptă o tură autonomă dură, pe stânci și departe de civilizație — strânge bine șireturile bocancilor tăi de încredere, „din beton armat”. Siguranța și ligamentele intacte valorează întotdeauna mai mult decât câteva sute de grame în plus.